auto rock

Uneori nu e nevoie de versuri pentru a face o piesa excelenta. Cum e cazul piesei urmatoare, numai buna de ascultat pe repeat cand e ceata afara. De pe albumul Mr. Beast din 2006, si de pe coloana sonora Miami Vice, ladies and gents, it's Auto Rock.

far from the cynics in this town

Cred ca primisem un remix la The District Sleeps Alone Tonight de la Mafi. Am cautat ceva timp albumul si intr-un final l-am ascultat de la un capat la altul.

M-a luat prin suprindere. Complet si total. Era ceva cu totul diferit. Instrumentalele electronice reci si apasate (marca Tamborello) si vocalele, mai degraba versurile, extraordinare (marca Gibbard) se uneau aici intr-un album complet diferit fata de orice ascultasem pana atunci. Pentru ca e vorba de singuratate, tristeti, alienare si escapism. Si nu pare sa fie chiar asa. Dar daca stai bine si te gandesti si momentele "pozitive" din album (Brand New Colony de exemplu) vorbesc despre fericire ca despre ceva viitor, fac planuri si nu enunta certitudini.

Cu toate astea albumul nu e rece, muzica radiaza caldura (why not) si apropiere in ciuda celor spuse mai devreme. Cred ca aceasta dihotomie capteaza ceva din spiritul anilor, din spiritul deceniului (why the hell not) departarea care in mod ciudat a cauzat apropieri neverosimile, a unei evolutii uimitoare ce poate deveni intr-o clipa o marca a unei involutii in alta parte. Sigur, e pretentios si tras de par, dar imi place sa cred ca Give Up reprezinta ceva mai mult decat un side-project a doi muzicieni care a explodat in mainstreamul american, ceva mai mult decat 10 peise about a gloomy heart.

Si totul incepuse cu piesa urmatoare de pe albumul DNTEL:(This is) The Dream of Evan and Chan

the soles of your shoes are all worn down

In 2005, Death Cab For Cutie proaspat semnati cu Atlantic Records scoteau Plans. Pe albumul asta (excelent de altfel) se afla si o balada chitara + voce + versuri a la Ben Gibbard. Omul asta e un liricist exceptional, iar aici cu niste versuri nu foarte complicate spune povestea de iubire perfecta. Dincolo de moarte.

Si totusi, I make it sound corny. Yeah, I guess it's a gift of some sort.

It's a beautiful day don't let it get away

The next song nu are nevoie de nicio prezentare. E (poate) cel mai bun cantec de la U2. Ma face sa ma simt bine de fiecare data cand il ascult. Despre cate piese putem zice asta ? Despre cate melodii putem zice ca ne fac sa uitam toate cacaturile care ni se intampla cu o frecventa anormala si ne duc intr-un happy place. Nu sunt multe deloc.



PS: Beautiful Day aparea in 2000 pe albumul All That You Can't Leave Behind. Deci intra clar in categoria best of 00's.

the singer is a crook

Energie Pura. Pare ca o reclama la un energizant ieftin sau la Izvorul Minunilor/Dorna, dar e vorba doar de piesa Atlas de la Battles. Daca piesa asta nu te misca in niciun fel, well, imi pare rau pentru tine.

clap anyway

Toti care ma cunosc au primit un link cu clipul asta at some point. De 2 ani incoace, de ori de cate ori imi aduc aminte bombardez cunoscuti cu linkul asta. Imaginile superbe din Once Upon a Time in the West si piesa care incheie Neon Bible se inteleg de minune. Am vazut acu din nou videoclipul si am ramas la fel de perplex ca prima oara.

don't stray

It was 2003 si Yeah Yeah Yeahs scoteau albumul Fever To Tell. Era primul lor album, iar de pe albumul asta se desprindea o balada extrem de reusita.

It is 2009 si candva prin vara, obsedat la un moment dat de Zero si Heads Will Roll cautam si alte piese de la Yeah Yeah Yeahs. Am gasit-o pe asta si n-am mai avut nevoie de vreo alta. Si am ascultat-o in mai multe variante. Mai jos cea de pe album si inca una live de pe iutub.